Și prea de dimineață…

Ziua în care… totul a intrat pe un drum absolut normal. E greu să conștientizezi ce s-a întamplat sau mai bine zis să îți dai seama de ce va urma, pentru că, pentru tine, pentru mine, pentru noi… totul așa trebuie să fie. Și simțim asta din plin. De la prima alarmă enervantă ce se pornește unde încă mult prea devreme, până noaptea prea târziu, când adormim ținându-ne de mână.

Știu că uneori mai întârzii, că mă mai fură peisajul la televizor și adorm în canapea, mai vii după mine, pentru că patul e prea mare pentru tine singurică și viața o împărțim în doi, la fel și patul. Chiar dacă nu avem nevoie de prea mult spațiu.

Dar între două ședințe, chiar acolo în mijloc unde trebuie să fii atent și să îți dai seama ce cauți în biroul ală, îți dai seama că într-un final, totul a căpătat sens. 1 ianuarie 2015, unde între 3 și prea de dimineață, am simțit prima oară. Ce am simțit? Că vei semna pe linia punctată cu numele meu. Azi ai facut-o pentru prima oară. Litere aruncate pe o coală de hârtie, dar care s-au aliniat în inimă. Acolo, lângă primul sărut și prima mână ce aluneca ușor… 1 ianuarie 2015… 3 și prea de dimineață… 18 iulie și iar prea dimineață, dar mai matinali și mai fresh ca oricând. Tot împreună, pentru că viața ne-a învățat că așa trebuie și așa e cel mai bine!

18 iulie 2017… 8 și prea devreme, pentru că abia ne-am trezit în iubire!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s